Am fost ieri intr-o fosta casa boiereasca devenita intre timp restaurant. Nu era nimeni. M-am bucurat sa gasesc racoare si un ticait linistitor al unei pendule care mi-a amintit de casa din pamant unde am crescut. Vremea cand bunica imi aducea dulceata de gutui in fiecare dimineata. Timpul cand afara mirosea a must, iar lumina nu ardea ci mangaia. Serile in care zdrobeam samburi de caise cu pietre mari pe marginea unei borduri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentariul tau aici. Va urma si aberatia mea in scurt timp.