marți, 19 aprilie 2011

scurta povestire



Mai mult pamant in coaste


de Andrei Vishinski



Isi amintea acum cat de mult ii placeau candva zilele care treceau limpede. Zilele cand nu lasa sa treaca un apus fara sa gaseasca bucuria unui lucru mic, cum ar fi sa repare bicicleta unui copil. Lucruri ce ii umpleau sufletul si ii luminau privirea. Lucruri palide acum.

Se afla la poalele unui munte cand toate lucrurile au venit fara stire. Mainile bandajate atarnau straine. Frigul musca din ranile ascunse sub tifonul iodat. O noapte cu o luna hepatica il privea hamesita, asteptand ca ranile cu parfum de nuca cruda sa zambeasca. Bandajul parea pictat de un copil nebun intr-o dimineata vascoasa.

Nu isi mai amintea unde anume citise ca rezolvarea unor probleme poate aparea in urma urcarii unui munte. Nodurile din gandurile lui ii spuneau sa urce imbiindu-l cu rezolvari sus, pe versant.

Porni. Bocancii incepura sa rontaie zapada care paraia ca napolitanele din copilaria lui. Pasii ii erau hotarati, agresivi, injurand parca versantul. Nu tineau cont de nicio poteca, iar cand panta deveni mai abrupta, apasarea impotriva pamantului nu slabi. Nu ezita sa se ajute cu mainile in urcusul lui jumatate sisific jumatate nebun. Degetele intuiau scoarte reci si aspre de molid. Isi facura aparitia primele pete de rosu mohorat.

Erau acum mai bine de 3 saptamani de cand se intamplase. In ziua aceea mersese la o adresa. Avea cu el economiile a peste patru ani de chin, anii studentiei. Urma sa cumpere o vioara. Nu ii trezise suspiciunea nici cartierul si nici blocul in care intrase pentru adresa indicata de un cunoscut. Tot ce si mai amintea era ca sunase la o usa intr-un hol intunecat. Apoi doar cateva flashuri violente. Dureri in spatele capului si usa care lovea cu sete peste degetele lui. Oasele strapunse ca de un fier alb. Durerea lui fusese un fier alb. Lesinul, zilele de spitalizare, grimasele medicilor la intrebarea lui despre durata vindecarii. Concediul, ratarea unor concerte la care ravnise inca din Conservator. Apoi concedierea si despartirea de iubita lui cu plete demonice si zambet sculptat. Venise in munti convins ca aerul inaltimilor il va limpezi.

Zapada, frigul, urcusul. De nicaieri o fraza prinse a se zbate in spatele fruntii: “ne nastem pe rand, murim pe sarite”. Bandajele musteau acum, iar furia cu care tragea copacii spre piept incepu sa slabeasca. Undeva la o statie meteo lasata cu mult in spate, mercurul arata minus 26.

Cand se opri, muntele arunca peste el o liniste grea. Respira greu, sacadat. In scurt timp transpiratia de pe frunte deveni o crusta fina, iar setea isi facu aparitia violent. Picaturi rosii se afundau in zapada.

In genunchi intai. Asa cazu. Apoi pe spate. Trupul primi zapada cu recunostinta, ca pe un pat adanc. Aburii respiratiei se aratau acum mai rar. Durerea urca spre umeri, spre gat. Fierul alb ruda cu fierea. Amarul.

Dar mai presus de toate avea sa inteleaga ca trupul il tradase. Epuizarea, deshidratarea si frigul erau acum prezente in fiecare muschi.

Tremuratul isi facu aparitia. Ceva timp mai tarziu, disparu si acesta. Apoi a fost linistea aceea teribila.

Cand anume inchisese ochii n-ar fi putut sa spuna exact, insa un lucru era cert: padurea se luminase brusc, iar el, usor, plutind aproape, se ridicase si pornise spre poale. Coborarea mult prea scurta il dusese in apropierea cabanei. Apasase cu sange clanta masiva si se asezase langa foc. Se facea ca sotia cabanierului adusese un vas cu apa calda si ii spalase ranile. Intins pe spate, la caldura, langa pocnetele lemnului, i se paru ca aude un Paganini. Se mai facea ca si ea era acolo. Il inveli zambid timid. Cand in sfarsit adormi, zambea si el.

5 comentarii:

  1. Ce frumos trece cititorul pe atâtea culmi, descrieri foarte bune:).

    RăspundețiȘtergere
  2. crunt!
    ...arta se face cu matzele pe masa..
    se pare ca si in viata e la fel
    sau ar trebui

    RăspundețiȘtergere
  3. "crunt" fiind unul dintre cuvintele mele preferate.

    ar trebui, da...


    Multumesc, Daniel.

    RăspundețiȘtergere

Comentariul tau aici. Va urma si aberatia mea in scurt timp.