" A sunat.
Tuse seaca pret de cateva secunde, dupa care voce stinsa, parca amintita:
- Ma asculti?
- Da.
- O sa ies curand de aici. Tuse inabusita. Au spus ca or sa-mi dea drumul.
- Inteleg. Te simti mai bine?
- Uh…da. Ma simt mai bine. Cred ca…cred ca ma fac bine. Ei asa spun. Ca ma fac bine…asa cred…
Secunde reci in tacere. Apoi vocea nervoasa a unei asistente in fundal.
- Trebuie sa inchid. Vroiam sa stii. O sa ies de aici. Atat. Noapte buna.
Ultim acces de tuse.
Tonul rece al telefonului mort. Respiratia mea."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentariul tau aici. Va urma si aberatia mea in scurt timp.